Ideea organizarii unei incoronari regale fastuoase aparuse dupa sfarsitul Primului Razboi Mondial. Anterior incoronarii, in 1920, a fost organizata o comisie formata din personalitati marcante precum generalul Constantin Coanda, diplomatul Nicolae Titulescu, compozitorul George Enescu, poetul Octavian Goga, viitorul patriarh Miron Cristea, istoricul Nicolae Iorga si inginerul Anghel Saligny. Misiunea acestor comisii a fost deosebit de dificila in contextul instabilitatii politice si mai ales din cauza problemelor economice postbelice. Faptul ca s-a trecut peste aceste impedimente majore atesta determinarea clasei politice de a incununa cu fast indeplinirea dezideratului Unirii.

Alegerea vechiului Balgrad ca loc al celebrarii Romaniei Mari si a dinastiei regale a fost profetita inca din anul 1915 de aprigul luptator pentru idealul national, Nicolae Filipescu, care ii transmitea regelui: „Sire, sa te incoronezi la Alba Iulia ca rege al tuturor romanilor sau sa mori pe campia de la Turda ca Mihai Viteazul”. Istoria uriasa a micului oras din centrul Ardealului a generat noi provocari pentru organizatorii evenimentului. Emotia generata de amintirea martiriului lui Horea, Closca si Crisan la 1785, amintirea Unirii lui Mihai Viteazul de la 1600, mandria actului Unirii de la 1 decembrie 1918 obliga la crearea unei incarcaturi simbolice care sa onoreze efortul si sacrificiul a zeci de generatii de inaintasi.

Punctul principal al efortului de pregatire a fost construirea Bisericei Incoronarei, aproape de Sala Unirii, pentru care s-au alocat sume importante de bani care au permis finalizarea ansamblului in doar 10 luni si despre care Regina Maria va spune: „aspectul lor era maret; proportiile bisericii foarte nimerite [...]; extrem de placut si cu gust.” O atentie sporita s-a acordat orasului care a fost modernizat in ritm alert, incepand cu gara, pentru a putea gazdui un eveniment de o asemenea importanta.